Existenta ca un fum…

De cate ori ne pune viata in situatii incerte, unde solutia problemei refuza sa se arate… Incercarea de a gasi calea spre bine este din ce in ce mai dificila, gandesti mereu ca tot ce ai reusit sa construiesti pana la momentul respectiv sa va darama daca faci un pas gresit… si astepti… astepti un semn, o reactie, o minune…

Totul este exact ca in bancul cu gaina si cocosul

“Un cocos alerga dupa o gaina. In timp ce alerga, aceasta din urma, gandea: Daca ma opresc zice ca sunt c***a! Daca fug zice ca sunt proasta! Mai bine ma impiedic!”

Asadar, uneori rezolvarea vine din lucruri simple. Complexitatea solutiei complica si mai mult problema… so think fast&in a simple way!

- Andreea -

- Ionut -

Am avut cateva relatii de prietenie cu fete, care au ajuns sa se incheie datorita iubitilor lor. Fie nu suportau faptul ca partenerele lor pot sa aiba o relatie cu comunicare buna cu altcineva in afara de ei, poate mai buna decat a lor, putandu-se discuta despre orice fara teama de urmari negative, fie nu ma suportau datorita teamei de a-si pierde iubita avand in vedere ca a aparut un nou pretendent la titlul lor (in ochii lor asta eram desi imi exprimasem dorinta foarte clara ca nu urmaresc mai mult decat amicitie, in alt caz chiar nu ar fi permis mediul niciun fel de alta relatie), fie nu ma suportau din cauza unei anumite situatii in care am avut si eu parte de iubita lor (a ales sa petreaca timpul cu mine nu cu el) pe cand ei au parte de acea persoana aproape oricand doresc, fie nu ma suportau din alte motive din aceeasi familie cu cele de mai sus.

De fiecare data, s-a ajuns la aceleasi reactii din partea lor: “Te rog sa nu mai vorbesti cu acel om” sau, cand se ajungea deja la un nivel destul de avansat se spunea desigur: “Te rog sa alegi intre relatia noastra de iubire si prietenia ta cu el”. Ce credeti ca au ales?

Ce baieti draguti… Par draguti, nu? Genul de oameni care iti respecta deciziile, ei roaga nu iti impun, iti dau ocazia sa alegi, sa vezi ca ai libertate de a alege. Dar oare chiar libertate sa fie? Din aceste rugaminti, libertatea nu este oferita pentru a face ceva liber in cuplu, ci ti se ofera libertatea de a iesi din cuplu. “Daca ramai in cuplu, faci cum zic eu, dar daca nu vrei asa, poti la fel de bine sa alegi. Ce? Libertatea din afara cuplului.” (traducere libera)

Eu nu pot sa accept o libertate de genul asta, o libertate cu toporul deasupra capului relatiei. Daca vrea cineva sa ma accepte cu prietenii pe care mi-i aleg, cu alegerile pe care vreau sa le fac - ca doar e viata mea, chiar daca si tu ca iubita faci parte din ea - foarte bine, altfel, imi pare rau, mai cautam. Daca partenerul nu are incredere in deciziile mele sau in felul in care imi aleg prietenii si in felul cum stiu sa tratez relatiile cu cei din jurul meu, daca crede ca stie mai bine decat mine ce urmaresc ei de fapt in relatia cu mine iar eu nu imi pot da seama, mi se pare ca impresia lui despre mine e una saraca, dar sa si ia initiativa sa remedieze “lipsa mea de viziune” prin a ma pune sa aleg… uff !

Eu sunt adeptul relatiei cu libertate in interiorul cuplului nu cu libertate de a-l parasi cand nu accepti o anumita conditie. E atat de frumos sa fi liber… 8-> Cred ca e tare frumos sa traiesti intr-o astfel de relatie o viata intreaga.

Voi ce parere aveti? Pe care din cele doua libertati o preferati? Pe care din ele o aveti in cuplul vostru? Sunteti multumiti de ea?

…undeva dupa 25 de ani - cand iubirea apare pentru a distruge vieti…

Serile de mai isi pierdeau parfumul si frumusetea sub privirile si gandurile reci ale Cameliei. Nici adierea placuta a vantului, nici culorile naturii, nici zambetele oamenilor din jurul ei nu o puteau rapi din carapacea in care ea traia de cativa ani. Acum locuia singura, se mutase de aproape un an din casa parintilor si stilul sau de viata era in antiteza cu cu cel al unei fete care avea varsta ei.

Singurul lucru pe care il considera frumos si pe care il iubea cu adevarat era meseria pe care si-o alesese. Isi gasea echilibrul si pacea atunci cand stia ca toate lucrurile merg bine si ca a reusit sa rezolve cu succes inca un caz. Sentimentele, iubirea… pe care nu le avusese niciodata, nici pana acum nu isi facusera aparitia.

23 mai… seara a venit surprinzand-o pe Camelia asezata comod pe canapeaua din camera de zi lecturand unul din multele dosare pe care le adusese acasa. Linistea incepuse sa fie iritanta… timpul parca se oprise in loc… dar ea se simtea mai bine ca niciodata…

Undeva incepura sa isi faca simtita prezenta acordurile unui pian… fata ramase nemiscata incercand sa auda mai bine de unde vine zgomotul, minunatul zgomot… in cateva secunde recunoscu piesa, “Balade pour Adeline”… ajunse la usa apartamentului si constata ca se auzea din ce in ce mai bine… cine oare canta la pian din blocul ei? nu cunostea aproape pe nici unul din vecinii ei, se mutase aici de putina vreme si marea parte a timpului si-o petrecea la birou.

Muzica aceea o facu sa viseze… era o senzatie de bine pe care nu o simtise niciodata… trebuia sa afle cine stia sa mangaie clapele pianului atat de bine…

Camelia banuia ca muzica se auzea de sus, asa ca urca scarile si incerca sa gaseasca apartamentul… ajunse exact la cel de deasupra ei si apasa fara tema butonul soneriei… pianul se opri si inima fetei incepu sa bata din ce in ce mai repede… Un barbat tanar, inalt cu o privire blanda ii deschise usa…

Dupa cateva clipe de ezitatre si incercand sa isi controleze tremurul vocii Camelia il saluta politicos pe tanarul din fata ei.

- … Buna seara!

- Buna seara! spuse uimit barbatul, care parca fusese fulgerat de frumusetea fetei pe care o avea in fata ochilor. S-a intamplat ceva?

- Nu… eu doar… stiti… am auzit zgomot…

- Nu inteleg…

- Ma scuzati, nu am vrut sa spun zgomot… am auzit muzica… un pian… dumneavoastra…

- Da, eu cantam! spuse tanarul zambind.

- Cantati foarte frumos!

- Multumesc! Eu sunt Andrei Popovici!

- Camelia Ionescu! Am si uitat sa ma prezint… ma scuzati… Incantata de conostinta!

- Placerea este de partea mea!

- Cred ca ar trebui sa plec… sa cobor.. stiti stau cu un etaj mai jos… suntem vecini… aaa… si imi puteti spune Camelia! Si v-as ruga sa scuzati de deranj! fata se simtea stanjenita si nu reusea sa imbine ideile asa cum si-ar fi dorit.

- Bine, Camelia! Nu ai deranjat pe nimeni… eu incercam sa mai alung linistea si singuratatea apartamentului meu, mi-ar face placere sa mai ramai, doar daca vrei!

- Eu… bine!

Si din nou sunetul pianului inunda incaperea…

Niciodata nu putem sa ne ascundem atunci cand vine vorba de sentimente si trairi. Camelia si Andrei incepusera sa simta mai mult decat o simpla atractie unul fata de celalalt, zilele nu mai erau lipsite de vioiciune acum… totul in viata Cameliei se schimbase…

Cei doi erau acum de nedespartit…

- Va urma -

Lucian Blaga

A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce-nseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit
cu rumoare şi ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară.

Au innebunit salcamii

…look for “Mr. Right Now”!

De ce femeile au tendinta de a cauta barbatul ideal, fiind constiente ca nu il vor gasi niciodata? Cautandu-l mereu pe “Domnul Perfectiune” se vor trezi mai singure decat si-ar fi putut imagina vreodata. Multe femei asociaza a trai clipa cu a avea o viata desfranata, dar daca s-ar uita mai bine ar vedea cat de usor e sa ai totul fara un efort suprem! Daca prinzi pestele in plasa nu-l pastra, (relatiile ajung la un moment dat sa te limiteze), arunca-l inapoi in apa si ai sa vezi cat de bine te simti…

Dar vine o zi…

…L-ai gasit si nu e chiar perfect, dar merita efortul de a te implica, atunci fa-o, nu-ti fie teama sa comunici, anunta-l cat de mult inseamna pentru tine, chiar daca e un simplu muritor ca toti ceilalti si tu cautai perfectiunea candva, acum e momentul, el a venit, asa a fost sa fie. Nu incerca sa-i cauti defecte si sa spui ca nu esti atrasa deloc de el, stii bine ca inima ta acum bate langa a lui. Accepta ca esti vulnerabila in fata iubirii! Accepta ca a venit si ziua in care tu poti sa iubesti fara sa-ti fie teama! Nu te mai gandi la 1000000 de lucruri atunci cand esti cu el, gandeste-te doar cat de bine e sa fie acolo cu tine, lasa cotidianul si problemele macar 15 minute pe zi si dedica-i timpul lui… daca tu te-ai indragostit de el atunci inseamna ca o parte din tine se regaseste in fiinta lui, deci nu e rau ceea ce ce intampla, profita de sansa care ti se ofera!

Daruieste iubire si vei primi iubire!

Am inceput blogul acesta cu gandul ca voi scrie articole despre sentimente contradictorii, neintelese, ciudate, mari iubiri, mici iubiri, lucruri care imi plac, samd… Astazi am sa scriu despre una din marile mele pasiuni : MEDICINA!!!

Eu sunt un copil care viseaza sa devina medic inca de cand a inceput sa mearga, sa vorbeasca, sa rationeze… …toate papusile mele care au mai ramas, din periada in care eram fascinata de ele, au taieturi in partea dreapta, jos a abdomenului… si asta nu pentru ca eram psihopata si ma visam criminala, ci pentru ca toate sufereau de apendicita si eu la operam…

La inceput toata lumea a crezut ca e o gluma si ca atunci cand eram micuta si raspundeam la vesnica intrebare: “Ce vrei tu sa te faci cand vei fi mare?”, spuneam “Doctoritza!!!” doar pentru ca asa spun majoritatea copiilor, nu pentru ca mie imi placea cu adevarat. Anii au trecut, am ajuns la scoala, in clasele primare medicina mi se parea un vis indepartat, dar realizabil, in gimnaziu visam ca pe langa vindecarea oamenilor sa le pot face si existenta mai usoara si sa inventez lucruri precum: roboti care sa faca tot ce le spunem, pixul care scrie singur ajutat doar de puterea mintii noastre, etc :P… am ajuns la liceu si mi-am mai revenit realizand ca unele lucruri trebuie sa mai astepte si ca raman doar la vindecarea pacientilor!

Am intalnit si obstacole, oameni care ma credeau si inca ma cred nebuna ca mi-am ales asa o meserie. Toti au incercat sa ma intoarca din drum, (profesori, medici, parinti, colegi, prieteni, rude) sa ma faca sa vad si altceva decat medicina, sa imi arate alta perspectiva a viitorului! Nimeni nu a reusit! Eu sunt de parere ca trebuie sa iti urmezi visul cu orice pret, si fara eforturi nu vei avea satisfactii!

In prezent, chiar daca sunt clasa a XI-a, ma pregatesc intens pentru admitere!

Marea mea iubire a fost si va ramane MEDICINA!