Existenta ca un fum…

Antiteza dintre aerul rece al diminetii si forsitia inflorita anunta intrarea in scena a primaverii…

Dupa mult timp viata aluneca din nou usor spre noi orizonturi sub privirea antenta a timpului…

Se schimba totul in jur, Universul se umple de trairi, viata capata din nou sens, nimeni nu se gandeste decat la ceea ce merita cu adevarat… starea de bine cuprinde chiar si pe cel ce nu a vazut fericirea vreodata…

Norii existentei s-au risipit lasand in urma cerul albastru catifelat… Verde, galben, albastru… culoare peste tot, bucurie, zambete inocente.

Ironia, insistenta mascata (care place ingrozitor), nesiguranta, nebunia cuvintelor, toate fac fiinta sa pluteasca. Maturitatea, incercand sa puna stapanire pe copilarie, impulsuri si sentimente curate, este sfidata, izgonita…

Uneori eternitatea Universului ma sperie.

Viata unui om in comparatie cu aceasta vesnicie este doar simpla clipa. Atat de putin timp avem pentru a ne gandi la tot ceea ce vrem, pentru a cauta toate raspunsurile intrebarilor pe care le strigam in fiecare zi din ce in ce mai tare in speranta ca cineva ne va auzi si ne va ajuta, atat de repede trecem prin toate ipostazele existentei…

Atitudinea multora dintre noi in fata acestor lucruri esentiale este indiferenta, e trist… nimeni nu are vointa pentru a afla misterul lumii ce ne inconjoara.

Fiinta umana constituie un amalgam de sentimente, un noian de ganduri, nimeni nu poate sti exact ceea ce se va intampla in clipa urmatoare cu acea fiinta, clipele sunt veacuri, iar veacurile devin clipe atunci cand ne pierdem in imensitatea timpului, intunecata sau luminata de durerea fericirii necuprinse.

Iubim, speram si apoi suntem nevoiti sa uitam, sa stergem amintriri si sa trecem peste parti de suflet, sa calcam pe cadavrele trairilor care ne-au chinuit, ne-au facut lacrimile sa fie prea fierbinti pentru a putea fi planse sau ne-au facut fericiti sub greutatea gandurilor…

As vrea sa intreb floarea suferintei, ceasornicul omenirii, daca putem cere mai multe vieti sau merita sa renuntam si la cea pe care o avem?