E frumoasa ploaia de vara, dar parca te deprima daca tine mai mult de o jumatate de ora. In urbea mea ploua de aseara, din momentul in care eram gata sa ies pe usa, evident ca planurile de plimbare s-au dus pe apa “ploii”…

Sunt aproape 24 de ore de cand cerul e gri si pamantul e ud din pricina lichidului care curge necontenit insotit de sunet si lumina !

Am iesit afara si am stat 10 minute in ploaie in speranta ca simtind-o are sa imi placa si am sa-mi schimb starea… s-a intamplat pentru 2 minute… incepusem sa ma simt bine, dar brusc am realizat ce e rece si uda si vreau sa se opreasca, vreau soare din nou!

Urasc toamna, urasc iarna, urasc frigul !

- Andreea -

Rocio Jurado alias “La mas grande” - ceea ce ar trebui sa insemne o adevarata stea !

- Andreea -

…de absenta, iata-ma, teafara si nevatamata, scriind un nou articol.

Sunt in plina vacanta, desi nu s-ar spune daca ar fi sa ma iau dupa volumul de informatie pe care il asimilez zilnic… si aici ma refer la chimie si biologie… dar faptul ca trezirea nu mai e la 7 asta inseamna ca vacanta exista.

In rest toate sunt bune si frumoase… zilele trec linistite… nimic nu pare a deranja minunata stare de visare pe care vara o aduce fiecarui suflet.

Sper sa scriu mai des pe bolg, insa unul din principiile mele ma impiedica sa fac asta uneori, si anume, daca nu ai nimic interesant de spus, TACI!

Pe curand si va las o poza cu un pepene… asa de vara :))

P.S.: Ionut, mi-e dor de tine! Unde ai disparut?

- Andreea -

Cantec de dor (Nichita Stanescu)

Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau
tamplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Ma jucam cu palmile în zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blandete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.

Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam.

- Andreea -

Da, oficial a inceput multasteptata si minunata VACANTA.

Un lucru ciudat e ca orice ascult si orice vad, mi se pare ca are legatura cu vara, cu buna dispozitie si cu VACANTA.

Totul in jur inseamna soare si ras pentru mine.

Acum nu-mi mai doresc decat sa fie asa pana cand frunzele copacilor vor cadea din nou si VACANTA se va sfarsi.

Da, stiu, in acest post am folosit excesiv cuvantul VACANTA.

Si ce daca…? VACANTA e frumoasa!

VACANTA PLACUTA TUTUROR !!!

- Andreea -

M-au intrebat multi in ultima vreme de ce sunt fericita… pai pentru ca:

- e vara si e cald

- zilnic alerg cativa kilometri

- am parte de surprize placute aproape tot timpul

- vine vacanta

- sunt iubita… si aici nu ma refer strict la “el”, ci la toata lumea din jurul meu

- Andreea -

De cate ori am visat, de cate ori am sperat, de cate ori gandurile despre fericire mi-au ocupat mintea si timpul…

Cuvintele simple spuse de cineva caruia ai putea sa-i oferi fiecare particica din tine fara remuscari devin cuvinte magice care iti raman tiparite in minte ani si ani de zile…

Tonul vocii, privirea, emotia, toate duc la exaltarea sufletului.

Daca vreodata ti-ai dorit sa ai energie pentru intreaga viata, nu trebuie decat sa fi capabil sa suporti sentimentul profund al dragostei pentru a o avea.

Iubirea adevarata nu se traduce prin suferinta si nu se masoara in lacrimi. Ea trebuie traita la intensiate maxima cu zambetul pe buze.

Un ras isteric si lacrimi zambitoare au pus stapanire pe fiinta mea.

Am invatat ca totul este destin… si e bine !

P.S.: Probabil ca acest articol nu reflecta in totalitate starea prin care trec… unul dintre motive ar fi faptul ca nu o prea pot descrie in cuvinte… dar ma simt mai mult decat minunat !

- Andreea -

De ce atunci cand cauti cu disperare ceva, cand ai nevoie acuta de acel lucru, nu-l gasesti?

De ce atunci cand nu iti trebuie te impiedici de el la tot pasul?

- Andreea -

- Ionut -

Din fericire pentru Blog, apar subiecte de scris la tot pasul, chiar si in discutiile cu prieteni dragi. Astazi, sustinand ca nu am o stare prea placuta in urma unei situatii aparute aseara, am aflat de la una din cele mai bune prietene ca i se pare “aiurea” ca atunci cand imi apar anumite stari negative sa nu lupt cu ele ci aleg sa le respect si sa traiesc acele clipe de apasare.

Am ramas putin surprins pe moment. A venit neasteptat. Oare cat de grav e sa iti spuna cineva atat de apropiat ca alegerea ta de a simti ceva, fie si negativ e “aiurea”? Dar cand stie ca simti asa ceva chiar cand ti-o spune? Oricum, cand auzi asa ceva, nu iti schimba cu nimic starea in bine, din contra. Da, e drept ca intr-o relatie trebuie sinceritate, insa depinde si de starea celuilalt ce spui. Uneori insa, starea ta, tensiunea de moment, o depaseste pe cea a celui care sufera si atunci le dai drumul mai usor cuvintelor fara sa le mai gandesti prea mult. Azi nu stiu daca era cazul insa.

De ce sa nu ne traim starile negative? De ce sa le oprim cand tind sa apara? Sa vedem ca viata noastra e numai floricele si parfum? De ce sa nu vedem viata asa cum este? De ce sa ne mintim sufletul? Eu nu am de gand sa o fac. Apare o stare, o traiesc… asa, simt cu adevarat ca imi traiesc complet viata. E adevarat ca nu trebuie sa puna stapanire pe tine acea stare, sa ajungi la depresie sau la cine stie ce dezechilibru emotional, dar de ce sa nu o simti o perioada? In plus, daca nu o traiesti atunci cand apare si o ignori, sunt mari sanse sa se acumuleze in interior, iar apoi sa rabufneasca. Eu nu vreau sa port ce e negativ in mine. Se consuma, trece, esti impacat cu tine.

Un exemplu care imi vine in minte apropo de respectarea starilor negative este situatia cu fata care s-a despartit, care spune ca vrea sa il uite pe baiatul care a fost in viata ei, doar ca nu imediat, vrea sa simta acel moment, sa ramana in acea stare o vreme, vrea sa planga pentru ce s-a pierdut, abia apoi sa mearga mai departe. De ce sa nu simta? De ce sa nu isi respecte starea? Foarte bine, daca asta simte, asta sa faca pentru ca situatia respectiva merita astfel de sentimente.

Se poate spune ca exemplul de mai sus e o situatie extrema, insa exista si altele in care sufletul vrea sa isi traiasca suferinta. Mai pot aparea insa situatii in care, starea nu merita traita, dar a incerca sa o faci sa dispara nu merita nici atat.

Eu cred ca esti mai impacat cu tine cand traiesti viata asa cum e, si cu bune si cu rele si niciunul din aceste sentimente nu cred ca e “aiurea”, implicit nici alegerea de a le trai. Simti, si asta e mare lucru.

De cate ori ne pune viata in situatii incerte, unde solutia problemei refuza sa se arate… Incercarea de a gasi calea spre bine este din ce in ce mai dificila, gandesti mereu ca tot ce ai reusit sa construiesti pana la momentul respectiv sa va darama daca faci un pas gresit… si astepti… astepti un semn, o reactie, o minune…

Totul este exact ca in bancul cu gaina si cocosul

“Un cocos alerga dupa o gaina. In timp ce alerga, aceasta din urma, gandea: Daca ma opresc zice ca sunt c***a! Daca fug zice ca sunt proasta! Mai bine ma impiedic!”

Asadar, uneori rezolvarea vine din lucruri simple. Complexitatea solutiei complica si mai mult problema… so think fast&in a simple way!

- Andreea -