Arhiva categoriei 'Love'

Gand pentru noi

Cantec de dor (Nichita Stanescu)

Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau
tamplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Ma jucam cu palmile în zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blandete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.

Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam.

- Andreea -

Incertitudine

De cate ori ne pune viata in situatii incerte, unde solutia problemei refuza sa se arate… Incercarea de a gasi calea spre bine este din ce in ce mai dificila, gandesti mereu ca tot ce ai reusit sa construiesti pana la momentul respectiv sa va darama daca faci un pas gresit… si astepti… astepti un semn, o reactie, o minune…

Totul este exact ca in bancul cu gaina si cocosul :P

“Un cocos alerga dupa o gaina. In timp ce alerga, aceasta din urma, gandea: Daca ma opresc zice ca sunt c***a! Daca fug zice ca sunt proasta! Mai bine ma impiedic!:)

Asadar, uneori rezolvarea vine din lucruri simple. Complexitatea solutiei complica si mai mult problema… so think fast&in a simple way! :)

- Andreea -

Mi-e dor sa-mi fie dor

“La usa bate, in miez de noapte… am simtit parfumul tau…”

Sentimente vechi

 untitled3.jpg

“La sfarsit este doar un cimitir si multa ceata…”

Glasul tau m-a cutremurat inca o data… vocea ta calma m-a facut sa plang fara lacrimi…

Nu mai vreau vorbe mari, nu mai vreau nimic din ceea ce aveam, nu imi trebuie decat o particica de vis, un zambet…

Va urma… poate… 

 

Sa mai pot…

…”sa nu ma opresc cand semaforul arata galben” si sa respect doar regulile mele!

…sa pot ignora etica si sa fiu nebuna! 

 lovers-2.gif

Femeile si martisorul

 martisor.jpg

Citind poezii pe Citatepedia am descoperit una foarte inspirata si adevarata care mi-a placut foarte mult! :)

 
Femeile şi mărţişorul
                             
                                   Lorincz Iulian
Femeile mătură curţile
femeile dau cu aspiratorul
femeile fac dragoste
femeile repară acoperişurile
femeile fac copii
femeile vopsesc gardurile
femeile vin de la munca câmpului
femeile calcă
femeile spală
femeile vin de la supermarketuri
cu poalele pline
pâine
cafea naturală
mango
piper
vin
carne
kiwi
ceai
barbaţii
o întâmpină cu un zâmbet empiric
şi-i pune în piept un suvenir
minuscul numit mărţisor
care face minuni
înduplecând-o astfel
să-i gătească
să-i spele
să-i
să-i
să-i…

Ora tarzie a minciunii…

untitled3.jpg

Vad in fiecare zi franturi de viata si nu pot sa merg mai departe fara sa ma gandesc daca ceva se poate schimba in bine… daca pot face in asa fel incat sa inteleg ipocrizia si falsitatea, sa le accept ca parte din existenta, sa vad binele din rau si sa culeg picaturile de suferinta pentru a umple un pahar cu fericire…

Cum pot ei sa minta atat de mult, asa incat esenta minciunii iti ajunge pana in cel mai adanc loc din fiinta ta? Incepi sa crezi in imposibil, incepi sa visezi la tot ceea ce nu ai indraznit pana acum, sa zbori fara aripi, sa plangi cu lacrimi dulci, sa razi fara durere…

Dupa ce prefacatoria ajunge la apogeu, iti dai seama ca nu prea se leaga ceea ce spun cu ceea ce fac… “te iubesc, dar nu acum!” sau “mi-e dor de tine, dar nu vreau sa te vad!” …si la un moment dat nici ei nu mai pot sustine cu atata patima inselatoria. Sunt oameni, obosesc… incearca sa mascheze adevaratele sentimente cat mai mult timp, sa prelungeasca agonia, sa faca suferinta mult mai apasatoare, dar atunci cand clacheaza nu isi asuma nici o responsabilitate, nimic din ce au spus nu poate fi condamnat, “fiinta umana e schimbatoare, pur si simplu nu te mai iubesc, cred ca nu te-am iubit niciodata, ai fost o scurta obsesie!” …iar ele sunt naucite de ceea ce aud, lacrimile fac conturul ochilor si ingheata acolo… nu mai au puterea sa coboare pe obraz fiindca nu stiu daca merita…

Si in mintea lor se vor derula toate momentele in care au fost “adorate, iubite, indragite”, exact ca un film, inchid ochii si ii vad chipul, ii aud vocea, nu stiu daca este realitate sau vis, nu-si pot imagina atata ipocrizie adunata intr-o singura persoana, nu vor sa accepte ceea ce li s-a confirmat.

Trec ore intregi si ele vizioneaza acelasi film, mereu si mereu… pelicula este din ce in ce mai agasanta, nu isi pot indrepta atentia spre nimic altceva.

Zilele ce vin sunt mult prea lungi pentru a putea fi traite, mult prea triste pentru a le putea simti, indiferenta incepe sa devina insuportabila pentru cineva care simte o durere amplificata.

Ei… ei au o existenta detasata de cea a “sexului slab”, pentru o secunda le apare chipul “printesei” de altadata in minte, un zambet fad li se zareste pe fata si merg mai departe.

A trecut multa vreme… ele inca privesc inapoi si isi fac procese de constiinta (inutile), ei se cred invingatori: “in lumea asta exista 2 tipuri de persoane: eu si persoane care si-ar dor sa fie ca mine!” repeta asta in fiecare clipa pentru a-si demonstra cat de “buni” sunt, cat de mandrii de ceea ce au realizat, cum au stiut sa se joace cu vorbele pentru a risipi bucatele de suflet in patru zari.

Vietile se continua anost… fiecare merge pe un alt drum ghidat de alte principii si idei, fiecare crede ca ceea ce face este bine si ca nimeni nu poate reusi sa ajunga asa sus ca ele/ei.

Unde au ramas lacrimile? Cine a auzit framantarile interioare ale ambelor parti implicate in jocul banal al iubirii? Cand vor stii ele ceea ce a fost adevarat si ce nu? Oare chiar au fost minciuni, sau lipsa de curaj pentru a admite ca in fata unui sentiment atat de greu de descris in cuvinte ei devin slabi si vulnerabili?

Ganduri rapide

fetita.jpg

Spera in tot ceea ce se poate spera, pentru ca viata insasi este o speranta!

Modul in care un om isi accepta destinul este mai important decat insusi destinul sau.

Cea mai mare fericire, dupa aceea de a iubi, e sa-ti marturisesti iubirea.

Invata-ma sa beau!

Invata-ma setea!

Invata-ma sa ma-nfrupt!

Invata-ma foamea!

Invata-ma sa iert!

Invata-ma mila!

Invata-ma sa iubesc!

Invata-ma arderea!

Invata-ma sa ard!

Invata-ma patima!

Invata-ma sa mor!

Invata-ma viata!

Invata-ma TOTUL sau NIMIC!

Doar o data…

Enjoy it! :)

P.S.: Multumesc “Voltaj” pentru versuri… multumesc google pentru poze (si mie, deoarece ma aflu si eu pe acolo :P )… ideea a fost a mea, nu-i mare lucru dar am facut-o cu drag! :)

As vrea…

dragoste_58.jpg

Acest articol este dedicat unuia din oamenii care conteaza mult pentru mine si despre care n-am vorbit aproape nimanui… a se citi pe un fond muzical (recomandare: Celine Dion - Love does’n ask why), pentru cei curiosi, nu sunt cu el, nu stiu daca am fost vreodata sau daca voi fi… e atat de aproape de mine si totusi atat de departe!

Tu… stii ca niciodata nimeni nu te va iubi asa cum te iubesc eu?

…de fiecare data cand ma gandesc la tine, inima imi salta de bucurie, bate de 100 de ori mai repede… deoarece tu esti un om special, esti omul de care m-am indragostit fara sa imi dau seama, fara sa il cunosc, dar acum te cunosc asa de bine, te-am simtit de nenumarate ori… insa nu asa cum mi-as fi dorit. Nu m-am gandit ca voi putea iubi asa vreodata, atat de intens, atat de profund, atat de sublim… m-ai facut sa vad viata altfel, m-ai facut sa zambesc, mi-ai readus bucuria in suflet, fericirea din zori cand rasare soarele, bucuria de a-ti auzi vocea dimineata cand te trezesti si esti somnoros si morocanos (esti frumos), de a-ti auzi vocea seara inainte sa adormi, sa ma certi pentru ca nu te las in pace, sa ma alinti petru ca sunt cea mai scumpa si cea mai dulce de pe lume, nimeni nu mi-a mai spus-o asa frumos cum ai facut-o tu, nimeni nu m-a iubit atat de mult cum m-ai iubit tu, de fapt pe mine nu m-a iubit nimeni… ai venit ca o minune, iar eu nici macar nu stiam ca tu vei fi alesul, nici macar nu-mi imaginam ca esti un om atat de complet, imi pare rau ca te-am respins si ca nu te-am acceptat din prima clipa, stii tu… asa sunt fetele, se lasa greu :) … eram o copila, dezorientata si care nu stia ce inseamna viata si iubirea… m-ai convins tu sa visez, mi-ai povestit despre tine, ne-am privit in ochi, nu mai conta nimic, eram decat noi doi si timpul, eram doi oameni care se iubeau, eram doi copii nebuni… tu vorbind despre trairi intense si emotii, iar eu urmandu-te ca o nebuna fara sa privesc in urma, fara sa ma gandesc la nimic altceva, pas cu pas… m-ai facut sa cred in tine, sa fac tot ceea ce spuneai, erai tot Universul meu, nu mai conta nimic… doar tu…
Oh… mi-am amintit de numele tau… ce frumos, m-a fascinat din prima clipa… ti-am mai spus ca esti minunat?

As vrea sa mor in bratele tale, dar pana atunci as vrea sa-ti daruiesc copii, sa-i tii in brate, sa te uiti in ochii lor si sa vezi iubirea noastra!

As vrea sa ma tii de mana si sa-mi spui ca sunt iubita ta, pentru totdeauna! Te vreau! Aceste doua vorbe ucigatoare de femeie, ma chinuie de cand te-am intalnit, in feicare zi, in fiecare noapte, in fiecare clipa! TE VREAU!

P.S.: Articol scris, si mai ales publicat, cu teama…

P.P.S.: Tema de gandire: de ce ne este teama de propriile sentimente???

Later edit: Pentru linistea mea (sufleteasca) :) daca citesti si te recunosti anunta-ma, putin probabil, dar merita sa incerc!

Pagina Următoare »


Au fost...

Despre ce scriu...

Vizitele voastre...

  • 7,633 hits

 

iulie 2008
L M Mi J V S D
« Iun    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor
GTop.ro - tu unde te pozitionezi ?
who's online