You are currently browsing ionutsb's articles.
(O sa vorbesc despre cazul a 2 prieteni care se considera unul pe altul cel mai bun prieten.)
Cel mai bun prieten trebuie sa aiba si o doza de egoism. Suna aiurea? Ei bine, a fi egoist nu inseamna intotdeauna ceva negativ. E atat de bine cand simti ca cel mai bun prieten nu se mai gandeste la tine in primul rand ca abia apoi sa se vada pe el…
Ma refer in special la situatiile in care apeleaza la tine chiar daca stie ca ai avea ceva de facut aparent mai important, nu alege sa nu deranjeze. Ar fi atat de frumos daca s-ar vedea pe el pe primul loc in aceasta situatie, mai ales cand ii spui ca este timp si disponibiltitate. Te face sa te simti mai bine, te face sa simti ca meriti acel loc de cel mai bun prieten din viata lui, simti ca poti face ceva pentru el acum cand are nevoie, chiar daca renunti la ceva din viata ta, si chiar aceasta dorinta de a oferi se simte tare bine cand este implinita.
Ionut
De cele mai multe ori ni se pare ca a nu ii pasa cuiva de noi e ceva negativ, care te face sa te simti singur. Sunt insa anumite situatii in care e mult mai bine daca nimanui nu i-ar pasa, te-ar lasa sa faci ce doresti in functie de sistemul tau de valori.
Tu stii cel mai bine ce este in viata ta, tu stii cel mai bine si celelalte aspecte ale vietii tale despre care cei care se impotrivesc nu stiu mai nimic, si totusi o fac in necunostinta de cauza. Da, sunt unii oameni care cred ca stiu mai bine decat tine ce trebuie sa faci in viata ta. Uita insa un singur lucru: ca atunci cand te analizeaza, ar trebui sa te analizeze in functie de sistemul tau de valori pentru a vedea daca ar fi bine pentru tine sau nu.
Acesti oameni pot chiar sa ii acuze pe cei dragi tie de vreun “esec” din viata ta. Nu ii intereseaza macar care au fost cauzele reale ale acelui asa zis “esec”. Nu incearca macar sa te inteleaga de ce ai facut anumite alegeri la anumite momente ale vietii tale, ele ducand la acest rezultat.
Oricum, e doar un “asa zis esec” pentru ca ceea ce pentru ei este un “esec” nu inseamna ca are aceeasi valoare in ochii tai, tu stiind cel mai bine de ce ai luat anumite decizii la un moment dat, ducand la acest aparent insucces.
Da, poate e un insucces pe un plan, dar pacat ca cei care se arunca la astfel de afirmatii nu vad ca poate toate alegerile tale au fost facute asa incat sa obtii alta victorie de care iti pasa mult mai mult. In plus, poate ca pentru ceea ce ai obtinut ar fi fost prea tarziu daca era amanat, pe cand “esecul” vazut de ei s-ar putea transforma in succes foarte bine si ceva mai incolo, fiind sigur ca aceasta sansa o sa apara din nou si din nou. Astfel, facand alegerile tale, in final poti sa ajungi sa le ai pe amandoua pe cand daca ai fi urmat indrumarile lor ai fi ramas numai cu una dintre ele, cu cea mai putin semnificativa.
Ei spun ca le pasa de tine, de asta fac ce fac si incearca sa iti deschida ochii, pe cand ar putea mai bine sa te inteleaga de ce ai ales sa iti concentrezi atentia in alta parte decat tinta care lor li s-ar fi parut prioritara. Cel mai rau insa e cand acest fel de oameni trec si la masuri pentru a-ti fi tie bine, dar din nou, fara sa tina cont de sistemul tau de valori ci gandind dupa ce cred ei ca “e mai bine pentru tine”.
In astfel de situatii te-ai simti atat de bine daca nu le-ar mai pasa de tine, daca ar fi indiferenti si tu ai putea sa iti vezi de viata ta asa cum ti-o randuiesti…
Ionut
- Ionut -
Din fericire pentru Blog, apar subiecte de scris la tot pasul, chiar si in discutiile cu prieteni dragi. Astazi, sustinand ca nu am o stare prea placuta in urma unei situatii aparute aseara, am aflat de la una din cele mai bune prietene ca i se pare “aiurea” ca atunci cand imi apar anumite stari negative sa nu lupt cu ele ci aleg sa le respect si sa traiesc acele clipe de apasare.
Am ramas putin surprins pe moment. A venit neasteptat. Oare cat de grav e sa iti spuna cineva atat de apropiat ca alegerea ta de a simti ceva, fie si negativ e “aiurea”? Dar cand stie ca simti asa ceva chiar cand ti-o spune? Oricum, cand auzi asa ceva, nu iti schimba cu nimic starea in bine, din contra. Da, e drept ca intr-o relatie trebuie sinceritate, insa depinde si de starea celuilalt ce spui. Uneori insa, starea ta, tensiunea de moment, o depaseste pe cea a celui care sufera si atunci le dai drumul mai usor cuvintelor fara sa le mai gandesti prea mult. Azi nu stiu daca era cazul insa.
De ce sa nu ne traim starile negative? De ce sa le oprim cand tind sa apara? Sa vedem ca viata noastra e numai floricele si parfum? De ce sa nu vedem viata asa cum este? De ce sa ne mintim sufletul? Eu nu am de gand sa o fac. Apare o stare, o traiesc… asa, simt cu adevarat ca imi traiesc complet viata. E adevarat ca nu trebuie sa puna stapanire pe tine acea stare, sa ajungi la depresie sau la cine stie ce dezechilibru emotional, dar de ce sa nu o simti o perioada? In plus, daca nu o traiesti atunci cand apare si o ignori, sunt mari sanse sa se acumuleze in interior, iar apoi sa rabufneasca. Eu nu vreau sa port ce e negativ in mine. Se consuma, trece, esti impacat cu tine.
Un exemplu care imi vine in minte apropo de respectarea starilor negative este situatia cu fata care s-a despartit, care spune ca vrea sa il uite pe baiatul care a fost in viata ei, doar ca nu imediat, vrea sa simta acel moment, sa ramana in acea stare o vreme, vrea sa planga pentru ce s-a pierdut, abia apoi sa mearga mai departe. De ce sa nu simta? De ce sa nu isi respecte starea? Foarte bine, daca asta simte, asta sa faca pentru ca situatia respectiva merita astfel de sentimente.
Se poate spune ca exemplul de mai sus e o situatie extrema, insa exista si altele in care sufletul vrea sa isi traiasca suferinta. Mai pot aparea insa situatii in care, starea nu merita traita, dar a incerca sa o faci sa dispara nu merita nici atat.
Eu cred ca esti mai impacat cu tine cand traiesti viata asa cum e, si cu bune si cu rele si niciunul din aceste sentimente nu cred ca e “aiurea”, implicit nici alegerea de a le trai. Simti, si asta e mare lucru.
- Ionut -
Am ascultat astazi o emisiune in care se vorbea despre diferentele intre religii… Am ascultat-o pentru ca ma intereseaza subiectul asta avad in vedere ca nu stie niciunul din noi cat timp mai are de urmarit Blogul Andreei.
Am auzit pana acum diverse pareri despre aceste diferente. Unii spuneau ca nu conteaza atat de mult ce religie ai ci daca crezi cu adevarat. Ei bine, ascultand aceasta emisiune mi-am dat seama ca sunt destul de mari diferentele intre religiile crestine. Sunt atat de mari incat se pare ca doar credinciosii anumitor culte vor fi salvati dupa o deducere simpla.
Este adevarat ca fiecare se naste intr-o anumita religie sau intr-o anumita familie care are o anumita religie insa oare daca ne-am nascut in acea familie inseamna ca religia ei este cea potrivita si pentru noi? Oare nu ar trebui ca fiecare sa se informeze daca asta e ce vrea Dumnezeu de la noi de fapt, sau ajunge sa ne multumim cu “pai… daca asa face toata lumea eu de ce sa fiu diferit? Fac si eu ce face lumea, fac ce mi se spune, ma supun regulilor Bisericii din care fac parte” si cam atat.
Eu nu ma multumesc cu atat si caut in continuare raspunsuri vizavi de acest subiect, desi emisiunea de astazi mi-a dat multe informatii interesante. De mult timp cautam anumite raspunsuri pe care le-am aflat astazi. Imi pare bine ca am avut ocazia sa ascult asa ceva.
Voi considerati ca e importanta informarea in acest domeniu?
- Ionut -
Am avut cateva relatii de prietenie cu fete, care au ajuns sa se incheie datorita iubitilor lor. Fie nu suportau faptul ca partenerele lor pot sa aiba o relatie cu comunicare buna cu altcineva in afara de ei, poate mai buna decat a lor, putandu-se discuta despre orice fara teama de urmari negative, fie nu ma suportau datorita teamei de a-si pierde iubita avand in vedere ca a aparut un nou pretendent la titlul lor (in ochii lor asta eram desi imi exprimasem dorinta foarte clara ca nu urmaresc mai mult decat amicitie, in alt caz chiar nu ar fi permis mediul niciun fel de alta relatie), fie nu ma suportau din cauza unei anumite situatii in care am avut si eu parte de iubita lor (a ales sa petreaca timpul cu mine nu cu el) pe cand ei au parte de acea persoana aproape oricand doresc, fie nu ma suportau din alte motive din aceeasi familie cu cele de mai sus.
De fiecare data, s-a ajuns la aceleasi reactii din partea lor: “Te rog sa nu mai vorbesti cu acel om” sau, cand se ajungea deja la un nivel destul de avansat se spunea desigur: “Te rog sa alegi intre relatia noastra de iubire si prietenia ta cu el”. Ce credeti ca au ales? 
Ce baieti draguti… Par draguti, nu? Genul de oameni care iti respecta deciziile, ei roaga nu iti impun, iti dau ocazia sa alegi, sa vezi ca ai libertate de a alege. Dar oare chiar libertate sa fie? Din aceste rugaminti, libertatea nu este oferita pentru a face ceva liber in cuplu, ci ti se ofera libertatea de a iesi din cuplu. “Daca ramai in cuplu, faci cum zic eu, dar daca nu vrei asa, poti la fel de bine sa alegi. Ce? Libertatea din afara cuplului.” (traducere libera)
Eu nu pot sa accept o libertate de genul asta, o libertate cu toporul deasupra capului relatiei. Daca vrea cineva sa ma accepte cu prietenii pe care mi-i aleg, cu alegerile pe care vreau sa le fac – ca doar e viata mea, chiar daca si tu ca iubita faci parte din ea – foarte bine, altfel, imi pare rau, mai cautam. Daca partenerul nu are incredere in deciziile mele sau in felul in care imi aleg prietenii si in felul cum stiu sa tratez relatiile cu cei din jurul meu, daca crede ca stie mai bine decat mine ce urmaresc ei de fapt in relatia cu mine iar eu nu imi pot da seama, mi se pare ca impresia lui despre mine e una saraca, dar sa si ia initiativa sa remedieze “lipsa mea de viziune” prin a ma pune sa aleg… uff !
Eu sunt adeptul relatiei cu libertate in interiorul cuplului nu cu libertate de a-l parasi cand nu accepti o anumita conditie. E atat de frumos sa fi liber… 8-> Cred ca e tare frumos sa traiesti intr-o astfel de relatie o viata intreaga.
Voi ce parere aveti? Pe care din cele doua libertati o preferati? Pe care din ele o aveti in cuplul vostru? Sunteti multumiti de ea?
- Ionut -
Parea o seara normala… Vorbeam ca de obicei despre una, despre alta, pana cand a ales sa ma surprinda cum, din fericire, le place unor fete din viata mea sa faca. Sunt fericit ca am parte de ele si de asa surprize.
A ridicat usor mana si astepta privindu-ma nedumerit. A intins-o spre mine vazand ca nu am nicio reactie pana cand am inteles. M-am apropiat si m-am lasat condus spre ring. Nu e firesc. Eu ar trebui sa fiu cel care o conduce dar e deja prea tarziu. M-am lasat purtat de momentul frumos in care simteam atingerea ei si am ajuns aici.
Am acceptat ca din aceasta seara sa ii fiu partener in dansul cuvintelor ce vor aparea pe acest blog. M-a ales si e o mare onoare pentru mine a-i fi alaturi. Sunt fericit ca am avut asta seara parte de o… invitatie la dans.
Au avut de comentat: