You are currently browsing the monthly archive for februarie, 2009.
Ipoteza: Femeilor le place dulce… dar… oare cat de dulce?
“Iubeste si vei fi iubit!” spune un proverb vechi, dar pe cine ajungi sa iubesti si de cine vei fi iubit la randul tau nici un intelept nu a reusit sa spuna pana acum. Asa ca te trezesti intr-o dimineata insorita (sau asculti o melodie veche la o ora tarzie in noapte, prietenii stiu de ce 
) si ralizezi ca iubesti, wow!!!… si pe deasupra mai esti si iubit… vai cat noroc s-a abatut asupra existentei tale! hi hi… sigur ca are un nume ceea ce ti se intampla, insa nu stiu daca “noroc” defineste cel mai bine acest lucru.
Da… te izbeste realitatea… Stai asa!?, zici, ca nu e noroc 
? … e pedespsa… e chin… e viata… hmmm… si te gandesti de ce tocmai tu… apoi cauti raspunsuri, privesti in jur si brusc vezi ca nu esti singurul… toti sunt la fel… pana acum ai fost intr-adevar orb, ai fost singur desi te credeai norocos… nu, nu, nu… abia acum ai intrat in lumea reala, abia acum te-ai trezit din somn…
Ce-i de facut? Taci si mergi mai departe, preferi sa ramai orb si sa te concentrezi asupra altor lucruri? Sau deschizi ochii larg si spui lucrurilor pe nume?
Bineinteles ca n-ai destul curaj, asa ca deocamdata, taci… dar pana cand?
Asta e viata, dragii mei, asta inseamna sa existi… sa te intrebi, sa te chinui, sa te bucuri…
Concluzie: Femeile nu-s multumite niciodata… vrem ca EL sa arate bine, sa fie dur, dar sensibil in acelasi timp, sa fie serios, dar si cu simtul umorului, sa stie ce simtim fara sa fie prea insistent…
P.S.: Multumesc producatorului/producatoarei reclamelor de la “Magura” 
P.P.S.: As putea continua articolul asta la nesfarsit, pe tema nemultumirilor si incertitudinilor unei femei… dar n-are rost… cu totii stim ca natura umana va ramane condusa de propriile legi nescrise si nu vom putea avea totul, niciodata ! doar ca… niciodata sa nu spui niciodata!
- Andreea -
“A fost odata ca-n povesti,/ A fost ca niciodata,/ Din rude mari imparatesti,/ O prea frumoasa fata… “
Cum ma simt in 2009, 2 februarie? …hmmm…ma simt mare, prea mare… Daca imi place? …nu prea, vreau sa fiu un pic mai mica…vreau un 16 spre 17. Nu se poate! L-am avut! Si l-am grabit! Acum a trecut!
Imi vine sa plang… nu stiu exact de ce…poate e de vina oboseala, poate am inceput sa realizez ca imbatranesc.
Mereu am crezut ca ma desparte foarte mult timp de “19″… ca mai am mult de trait pana sa ajung la acea zi in care voi trece spre 20… a venit, repede, repede, repede…
Acum as vrea sa ma opresc aici, sa nu mai vina 20, 21, 22… defapt as fi vrut sa ma opresc la 18, sa fie in fiecare an 18, 18, 18…
Aberez… e tarziu, e 2 februarie… sunt 19!
“Cu maine zilele-ti adaugi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.”
- Andreea -
Au avut de comentat: