In ultima vreme, mai exact de cand a inceput scoala, existenta mea a devenit “un infern”. Nu ma plang, stiam ca asa va fi, numai ca am realizat cat de importante sunt unele lucruri pe care pana acum le aveam trecute la capitolul “diverse”. O jumatate de ora libera, fara griji, ganduri si probleme a devenit un vis. Am observat ca am inceput sa fac sacrificii pe care le voi regreta in viitor. Oamenii pe care ii iubesc primesc doar “n-am timp!”.

De luni pana vineri ziua incepe la 06:30 si e termina la 00:00. [acum am fugit un pic din mijlocul unei probleme de chimie :-$ :) ] Week-endul e putin mai bland, 09:00-00:00, sambata e de-a dreptul ziua cea mai frumoasa, in sensul ca seara ma pot plimba prin urbe fara sa ma gandesc unde trebuie sa ajung.

E greu, e frumos, eu cred ca merita efortul… ???sau cine stie …

P.S.: Au inceput deja sa apara primele semne ale nebuniei obsesive, cand am recitit postul inainte sa-l public incepusem sa subliniez ideile principale si sa incerc sa retin cuvintele cheie… :P

Pe curand! Sper…