“Aiurea” sa respecti ce simti?

- Ionut -

Din fericire pentru Blog, apar subiecte de scris la tot pasul, chiar si in discutiile cu prieteni dragi. Astazi, sustinand ca nu am o stare prea placuta in urma unei situatii aparute aseara, am aflat de la una din cele mai bune prietene ca i se pare “aiurea” ca atunci cand imi apar anumite stari negative sa nu lupt cu ele ci aleg sa le respect si sa traiesc acele clipe de apasare.

Am ramas putin surprins pe moment. A venit neasteptat. Oare cat de grav e sa iti spuna cineva atat de apropiat ca alegerea ta de a simti ceva, fie si negativ e “aiurea”? Dar cand stie ca simti asa ceva chiar cand ti-o spune? Oricum, cand auzi asa ceva, nu iti schimba cu nimic starea in bine, din contra. Da, e drept ca intr-o relatie trebuie sinceritate, insa depinde si de starea celuilalt ce spui. Uneori insa, starea ta, tensiunea de moment, o depaseste pe cea a celui care sufera si atunci le dai drumul mai usor cuvintelor fara sa le mai gandesti prea mult. Azi nu stiu daca era cazul insa.

De ce sa nu ne traim starile negative? De ce sa le oprim cand tind sa apara? Sa vedem ca viata noastra e numai floricele si parfum? De ce sa nu vedem viata asa cum este? De ce sa ne mintim sufletul? Eu nu am de gand sa o fac. Apare o stare, o traiesc… asa, simt cu adevarat ca imi traiesc complet viata. E adevarat ca nu trebuie sa puna stapanire pe tine acea stare, sa ajungi la depresie sau la cine stie ce dezechilibru emotional, dar de ce sa nu o simti o perioada? In plus, daca nu o traiesti atunci cand apare si o ignori, sunt mari sanse sa se acumuleze in interior, iar apoi sa rabufneasca. Eu nu vreau sa port ce e negativ in mine. Se consuma, trece, esti impacat cu tine.

Un exemplu care imi vine in minte apropo de respectarea starilor negative este situatia cu fata care s-a despartit, care spune ca vrea sa il uite pe baiatul care a fost in viata ei, doar ca nu imediat, vrea sa simta acel moment, sa ramana in acea stare o vreme, vrea sa planga pentru ce s-a pierdut, abia apoi sa mearga mai departe. De ce sa nu simta? De ce sa nu isi respecte starea? Foarte bine, daca asta simte, asta sa faca pentru ca situatia respectiva merita astfel de sentimente.

Se poate spune ca exemplul de mai sus e o situatie extrema, insa exista si altele in care sufletul vrea sa isi traiasca suferinta. Mai pot aparea insa situatii in care, starea nu merita traita, dar a incerca sa o faci sa dispara nu merita nici atat.

Eu cred ca esti mai impacat cu tine cand traiesti viata asa cum e, si cu bune si cu rele si niciunul din aceste sentimente nu cred ca e “aiurea”, implicit nici alegerea de a le trai. Simti, si asta e mare lucru.