Uitandu-ma la stiri pentru a fi la curent cu realitatea zilelor noastre aflu ca o adolescenta de 12 ani s-a sinucis. Fata imi ramane inexpresiva si imi zic “Inca una…” Probabil ar trebui sa ma ingrijoreze ca din ce in ce mai multi oameni aleg calea cea mai usoara, sinuciderea, insa realizez ca o astfel de stire nu imi mai provoaca nici o traire…

Pentru ce se dau asemenea stiri? Pentru audienta? Pentru a trage un semnal de alarma populatiei?

Multi dintre apropiatii fetei dau vina pe curentul din care adolescenta facea parte. Ceea ce ar trebui sa ne ingrijoreze cu adevarat este lipsa de interes a tinerei generatii pentru educatie, nu curentele ce s-au nascut dupa anii ‘90. Nu aceste curente ii fac pe adolescenti sa se sinucida, ci atrocitatile ce se intampla in jurul lor. Fiecare alearga dupa putere uitand sa isi duca la bun sfarsit obligatia morala pe care o are fata de cei din societatea in care traieste.

Silviu Brucan spunea intr-una din aparitiile sale ca ne vor trebui 20 de ani dupa revolutie sa ajungem la un nivel la care sa putem spune ca intr-adevar lucrurile s-au reabilitat si situatia Romaniei este una destul de buna. Au trecut cei aproape 20 de ani, insa schimbarile intarzie sa apara. Nu voi continua cu explicatiile pentru ca sunt de prisos.

Asa ca de ce sa mai mai mire o sinucidere in plus?