INCEST… povestea unei nimfe (IV)

…undeva dupa 25 de ani – cand iubirea apare pentru a distruge vieti…

Serile de mai isi pierdeau parfumul si frumusetea sub privirile si gandurile reci ale Cameliei. Nici adierea placuta a vantului, nici culorile naturii, nici zambetele oamenilor din jurul ei nu o puteau rapi din carapacea in care ea traia de cativa ani. Acum locuia singura, se mutase de aproape un an din casa parintilor si stilul sau de viata era in antiteza cu cu cel al unei fete care avea varsta ei.

Singurul lucru pe care il considera frumos si pe care il iubea cu adevarat era meseria pe care si-o alesese. Isi gasea echilibrul si pacea atunci cand stia ca toate lucrurile merg bine si ca a reusit sa rezolve cu succes inca un caz. Sentimentele, iubirea… pe care nu le avusese niciodata, nici pana acum nu isi facusera aparitia.

23 mai… seara a venit surprinzand-o pe Camelia asezata comod pe canapeaua din camera de zi lecturand unul din multele dosare pe care le adusese acasa. Linistea incepuse sa fie iritanta… timpul parca se oprise in loc… dar ea se simtea mai bine ca niciodata…

Undeva incepura sa isi faca simtita prezenta acordurile unui pian… fata ramase nemiscata incercand sa auda mai bine de unde vine zgomotul, minunatul zgomot… in cateva secunde recunoscu piesa, “Balade pour Adeline”… ajunse la usa apartamentului si constata ca se auzea din ce in ce mai bine… cine oare canta la pian din blocul ei? nu cunostea aproape pe nici unul din vecinii ei, se mutase aici de putina vreme si marea parte a timpului si-o petrecea la birou.

Muzica aceea o facu sa viseze… era o senzatie de bine pe care nu o simtise niciodata… trebuia sa afle cine stia sa mangaie clapele pianului atat de bine…

Camelia banuia ca muzica se auzea de sus, asa ca urca scarile si incerca sa gaseasca apartamentul… ajunse exact la cel de deasupra ei si apasa fara tema butonul soneriei… pianul se opri si inima fetei incepu sa bata din ce in ce mai repede… Un barbat tanar, inalt cu o privire blanda ii deschise usa…

Dupa cateva clipe de ezitatre si incercand sa isi controleze tremurul vocii Camelia il saluta politicos pe tanarul din fata ei.

- … Buna seara!

- Buna seara! spuse uimit barbatul, care parca fusese fulgerat de frumusetea fetei pe care o avea in fata ochilor. S-a intamplat ceva?

- Nu… eu doar… stiti… am auzit zgomot…

- Nu inteleg…

- Ma scuzati, nu am vrut sa spun zgomot… am auzit muzica… un pian… dumneavoastra…

- Da, eu cantam! spuse tanarul zambind.

- Cantati foarte frumos!

- Multumesc! Eu sunt Andrei Popovici!

- Camelia Ionescu! Am si uitat sa ma prezint… ma scuzati… Incantata de conostinta!

- Placerea este de partea mea!

- Cred ca ar trebui sa plec… sa cobor.. stiti stau cu un etaj mai jos… suntem vecini… aaa… si imi puteti spune Camelia! Si v-as ruga sa scuzati de deranj! fata se simtea stanjenita si nu reusea sa imbine ideile asa cum si-ar fi dorit.

- Bine, Camelia! Nu ai deranjat pe nimeni… eu incercam sa mai alung linistea si singuratatea apartamentului meu, mi-ar face placere sa mai ramai, doar daca vrei!

- Eu… bine!

Si din nou sunetul pianului inunda incaperea…

Niciodata nu putem sa ne ascundem atunci cand vine vorba de sentimente si trairi. Camelia si Andrei incepusera sa simta mai mult decat o simpla atractie unul fata de celalalt, zilele nu mai erau lipsite de vioiciune acum… totul in viata Cameliei se schimbase…

Cei doi erau acum de nedespartit…

- Va urma -