…18 ani - intre adolescenta si maturitate…
- Camelia, am primit un telefon de la directorul liceului tau… mi-a spus ca ai multe absente si nici situatia notelor nu este minunata…
- Si…?
- Cum indraznesti sa-mi vorbesti asa? Ce s-a intamplat cu tine?
- Mama, stii bine ca directorul exagereaza… stai linistita ca nu s-a intamplat nimic.
Parintii Cameliei aveau incredere in fata lor, care niciodata nu ii dezamagise… dar ei nu stiau cu adevarat ce se petrece cu sufletul acelui copil.
Copila a intrat in vartejul vietii fara sa isi dea seama…
Clipele existentei ei curgeau usor, nu simtea, nu traia, o picatura de fericire in paharul cu zile amare nu era suficeinta pentru ea…
Nu a gasiti niciodata o explicatie pentru tot ce se intamplase cu trupul si sufletul ei in acea seara cand a realizat ca a parasit lumea copilariei…
Din acel moment viata Cameliei a fost cu totul alta… pe Mihai l-a uitat a doua zi… nu simtea absolut nimic pentru acel om care i-a furat inocenta, dar nici nu l-a invinovatit vreodata… au mai fost nopti… au mai fost baieti ca Mihai in viata ei… dar nimeni nu a reusit sa ii rapeasca un strop de iubire.
Liceul s-a sfarsit cu bine… parintii ei nu au fost foarte multumiti, “excelentul” din generala a intarziat sa apara… dar s-au bucurat totusi ca iubita lor copila va urma o faculatate buna si va deveni o avocata de exceptie.
Insa viata isi rezerva dreptul de a se juca cu destinele oamenilor si niciodata nu va fi bazata pe certitudini…
- Va urma -
Povestea e inspirata dintr-un fapt real?
@moflea: Nu, povestea a inceput de la un sfarsit pe care eu mi l-am imaginat si asa s-au conturat episoadele anterioare.