…16 ani si intrebari fara raspuns…
Zilele reci de iarna erau preferatele Cameliei. Fulgii cadeau necontenit acoperind pamantul cu o mantie catifelata, facand-o pe fata sa viseze.
Inca doua saptamani si oamenii incepeau un nou an.
- Camelia, vrei sa iti petreci revelionul cu noi?
- De ce iti racesti gura de pomana, Veronico? Stii bine ca “scumpa” noastra colega ne va refuza invitatia, la fel cum a facut-o si anul trecut…
- Ioana, spuse Camelia, de ce nu inveti tu sa taci atunci cand trebuie, de ce gandesti in locul meu?
- …eu doar…
- Da, vin cu voi… unde se va tine marea petrecere?
Fetele ramasera mute de uimire… ea? Camelia? cea cu cartile? chiar ea… acceptase sa vina la petrecere…
- Petrecerea este la Mihai acasa, verisorul Ioanei, spuse Veronica.
- Mihai este verisorul tau cel mare? intreba Camelia.
- Da… cel care este in calsa a XI-a…
- Ok… atunci ne vedem la chef… spuse zambind Camelia, ceea ce le facu pe fete sa nu mai stie daca viseaza sau era chiar pura realitate…
12:00… ras, veselie, artificii… Camelia avea in mana un pahar cu sampanie si isi rosti in gand o urare de “La multi ani!”
Mihai o privise toata seara, era cea mai frumoasa fata pe care o intalnise pana atunci…
- La multi ani, Camelia!
- La multi ani, Mihai!
- Ai fost tacuta toata seara… nu iti place petrecerea?
- …ba da… … …
Un blues inundase acum incaperea in care tineretea acaparase totul…
- Vrei sa dansezi?
- Mihai, eu…
- Nu ma refuza, te rog!
Un dans… si fata incepu sa pluteasca… vorbele lui Mihai, sampania, atmosfera… pusera stapanire pe simtirile ei…
- Hai sa mergem in camera cealalta… sa fim mai linistiti… spuse baiatul.
- Dar… n…
Camelia nu apuca sa duca negatia pana la capat si deja se trezi in bratele lui Mihai… Sarutari, imbratisari, parca altcineva ii controla acum mintea si trupul…
Lumina puternica a diminetii a facut sa luceasca incaperea in care toata noaptea visele s-au jucat. Deschise ochii si privi in jurul ei… il vazu pe Mihai dormind langa ea… el era acelasi… dar ea? ea mai era la fel? zari o oglinda si isi privi chipul in ea… avea usoare cearcane albastrui… respiratia ii era linistita, prea linistita parca…
“Ce forta miraculoasa te-a facut sa fugi din patul tau copilaresc si sa se daruiesti lui Mihai?” a fost prima intrebare pe care constiinta i-a adresat-o in acea dimineata… raspunsul insa nu a venit…
- Va urma –
12 comments
Comments feed for this article
aprilie 5, 2008 la 8:54 am
DeBlog
Pff.. daca ai stii cat poate sa doara povestioara ta….
aprilie 5, 2008 la 11:02 am
Ionut
Frumos conceputa povestea.
Observatii:
- au sarit in evidenta 2 cuvinte: “socializeze”, poate s-ar putea gasi un cuvant mai placut, mai putin formal si “blues”, acum depinde daca vrei sa fie o poveste pentru tineri care accepta influente straine, moderne sa le zicem, daca nu… poate s-ar putea gasi alta metoda dedescriere a acelui dans lent
-
oare intrebarea constiintei nu ar fi trebuit sa sune: “Ce forta miraculoasa te-a facut sa fugi din patul tau copilaresc si sa se daruiesti lui Mihai?”
Apreciez mult faptul ca scrii si abia astept continuarea!
aprilie 5, 2008 la 6:33 pm
andreea02
@DeBlog: pot intreba “de ce?” sau mai bine spus “pe cine?”…?
@Ionut: 1. “socializeze” nu stiu cu ce as putea sa-l inlocuiesc… eu am vrut sa spun ca fata trebuia sa vorbeasca cu cineva, sa se integreze cat de cat in colectivul clasei ei, nu putea ramane singura intr-o banca 7 ore pe zi
; iar despre “blues”, l-am gasit cel mai portivit, intr-adevar povestea se vrea a fi una moderna… adresandu-se in special tinerilor.
2. Poate ca trebuia sa nu mai pun ghilimelele intrebarii, sa fie narata… dar am sa las ghilimelele si am sa schimb timpul asa cum ai scris-o tu
Multam pentru observatii si aprecieri!
aprilie 5, 2008 la 6:52 pm
gogusamsunggigi
Pe mine…. si acel Ionut n-am fost eu… in rest contextul e exact acelasi…
Sper ca ai inteles ce vreau sa zic…
aprilie 5, 2008 la 6:53 pm
gogusamsunggigi
Ps eram DeBlog…am ramas logat cu contul de WordPress…
aprilie 6, 2008 la 1:22 pm
cms
Adica te-ai daruit si tu unui baiat la 16 ani. Ne-am prins deblog
Idee pentru partea a IIIa : Camelia il suna pe Mihai de 5-7 ori pe zi dupa faza asta si nu-l mai lasa sa respire.
aprilie 6, 2008 la 1:51 pm
Andrei
LOL cms, nu ma! Sunt baiat =)))
aprilie 6, 2008 la 5:58 pm
Niken
Frumoasă povestea, dar treci prea repede peste detalii, tocmai acele detalii care oferă deliciul şi suspansul în aşteptarea unei continuări.
aprilie 8, 2008 la 6:11 am
kalex
Ma bucur ca mi-ai urmat intr-un fel sfatu si ai inceput sa scrio poveste, din mai multe parti, crede-ma o sa vezi mai incolo cat misto o sa fie ca defiecare data cand ai ideii in cap incepi sa le legi de cele precendente si in no time o sa ai ceva mai mult decat iti inchipui
aprilie 8, 2008 la 6:12 am
kalex
cat despre poveste ce sa zic lipsesc niste detalii care mai incolo cu partiile ce vor urma sa le stabilesti.
A povesti tale ii lipseste localizare in timp si patiu din cate am citit sau mi se pare mie
aprilie 8, 2008 la 10:23 am
andreea02
@Klex: Timp… spatiu… candva… undeva…
e doar povestea unei fete, inceputa la 12 ani…
aprilie 11, 2008 la 7:36 pm
Ionut
Aaa… mi-a scapat. Ai o poza foarte reusita la acest articol. imi place foarte mult.