INCEST… povestea unei nimfe (II)

…16 ani si intrebari fara raspuns…

Zilele reci de iarna erau preferatele Cameliei. Fulgii cadeau necontenit acoperind pamantul cu o mantie catifelata, facand-o pe fata sa viseze.

Inca doua saptamani si oamenii incepeau un nou an.

- Camelia, vrei sa iti petreci revelionul cu noi?

- De ce iti racesti gura de pomana, Veronico? Stii bine ca “scumpa” noastra colega ne va refuza invitatia, la fel cum a facut-o si anul trecut…

- Ioana, spuse Camelia, de ce nu inveti tu sa taci atunci cand trebuie, de ce gandesti in locul meu?

- …eu doar…

- Da, vin cu voi… unde se va tine marea petrecere?

Fetele ramasera mute de uimire… ea? Camelia? cea cu cartile? chiar ea… acceptase sa vina la petrecere…

- Petrecerea este la Mihai acasa, verisorul Ioanei, spuse Veronica.

- Mihai este verisorul tau cel mare? intreba Camelia.

- Da… cel care este in calsa a XI-a…

- Ok… atunci ne vedem la chef… spuse zambind Camelia, ceea ce le facu pe fete sa nu mai stie daca viseaza sau era chiar pura realitate…

12:00… ras, veselie, artificii… Camelia avea in mana un pahar cu sampanie si isi rosti in gand o urare de “La multi ani!”

Mihai o privise toata seara, era cea mai frumoasa fata pe care o intalnise pana atunci…

- La multi ani, Camelia!

- La multi ani, Mihai!

- Ai fost tacuta toata seara… nu iti place petrecerea?

- …ba da… … …

Un blues inundase acum incaperea in care tineretea acaparase totul…

- Vrei sa dansezi?

- Mihai, eu…

- Nu ma refuza, te rog!

Un dans… si fata incepu sa pluteasca… vorbele lui Mihai, sampania, atmosfera… pusera stapanire pe simtirile ei…

- Hai sa mergem in camera cealalta… sa fim mai linistiti… spuse baiatul.

- Dar… n…

Camelia nu apuca sa duca negatia pana la capat si deja se trezi in bratele lui Mihai… Sarutari, imbratisari, parca altcineva ii controla acum mintea si trupul…

Lumina puternica a diminetii a facut sa luceasca incaperea in care toata noaptea visele s-au jucat. Deschise ochii si privi in jurul ei… il vazu pe Mihai dormind langa ea… el era acelasi… dar ea? ea mai era la fel? zari o oglinda si isi privi chipul in ea… avea usoare cearcane albastrui… respiratia ii era linistita, prea linistita parca…

“Ce forta miraculoasa te-a facut sa fugi din patul tau copilaresc si sa se daruiesti lui Mihai?” a fost prima intrebare pe care constiinta i-a adresat-o in acea dimineata… raspunsul insa nu a venit…

- Va urma –