Martie… cand cuvintele sunt de prisos

 

Antiteza dintre aerul rece al diminetii si forsitia inflorita anunta intrarea in scena a primaverii…

Dupa mult timp viata aluneca din nou usor spre noi orizonturi sub privirea antenta a timpului…

Se schimba totul in jur, Universul se umple de trairi, viata capata din nou sens, nimeni nu se gandeste decat la ceea ce merita cu adevarat… starea de bine cuprinde chiar si pe cel ce nu a vazut fericirea vreodata…

Norii existentei s-au risipit lasand in urma cerul albastru catifelat… Verde, galben, albastru… culoare peste tot, bucurie, zambete inocente.

Ironia, insistenta mascata (care place ingrozitor), nesiguranta, nebunia cuvintelor, toate fac fiinta sa pluteasca. Maturitatea, incercand sa puna stapanire pe copilarie, impulsuri si sentimente curate, este sfidata, izgonita…