N-am murit !

Traiesc, cum, nu mai conteaza, important e ca traiesc.

Am ajuns in “minunatul” Bucuresti, orasul tuturor posibilitatilor.  Sunt foarte obosita, toata atmosfera din acest oras, facultatea si grijile cotidiene au reusit sa ma extenueze. Aici toata lumea alearga, nimeni nu merge, nu se plimba, ci alearga. Fiecare se grabeste sa ajunga undeva… am observat ca aproape nimeni nu zambeste, pe strada, in metrou, oriunde, toti au mine serioase sau in cazuri mai nefericite, mine triste si foarte triste. Si asta ma face si pe mine sa am o stare neplacuta.

Am cunoscut foarte multi oameni, nu pot spune ca mi-am facut prieteni (inca), ci doar ca acum am mai multe conostinte.

Facultatea este foarte frumoasa, interesanta si imi permit sa spun ca nu se poate compara cu nici o alta. Are ceva ce nu poti gasi la celelalte facultati. Am trecut cu bine si de primul colocviu la anatomie. Totul e foarte greu, dar atat de frumos incat merita sa mergi mai departe.

As mai scrie, mi-e dor sa scriu despre lucrurile care ma fac fericita si care nu sunt legate de cotidian, dar e deja 00:00 si oboseala isi spune cuvantul… s-a mai dus o zi…

Pe curand!

- Andreea -

Sfarsit de Septembrie

In curand voi incepe un nou capitol din viata mea, probabil unul dintre cele mai frumoase. Am emotii, mi-e teama, ma bucur, un amalgam de sentimente au pus stapanire pe sufletul meu.

Vara asta a fost cea mai minunata dintre cele 19 pe care le-am trait pana acum. Mi-am implinit visul, sunt studenta la medicina, m-am indragostit de “viitorul meu sot” , am facut un tur al Romaniei si am constatat ca avem o tara minunata, dar nu stim deloc cum sa-i pretuim si sa-i valorificam frumusetile, am ras mult, m-am bucurat de fiecare clipa, am trait!

Am inteles ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare si ca ne pune la incercare de foare multe ori pentru a ne face sa privim dincolo de lumea materiala, pentru a-l intelege mai bine, pentru a gasi fericirea.

Acum astept cu nerabdare inceputul anului universitar, intalnirea cu facultatea, acomodarea cu noul oras, cu noua viata…

- Andreea -

Medicinista cu acte in regula

Oficial sunt studenta (pe banii statului ). Am intrat la medicina, mi-am indeplinit cel mai mare vis al meu de pana acum.

A inceput vacanta si pentru mine, ma bucur, rad si simt ca plutesc…

Nu mai pot scrie mai mult de atat… sunt inca in alta lume, nu mi-am revenit dupa aflarea vestii ca sunt studenta, dar promit ca voi scrie mai des, acum am timp

O vara frumoasa tuturor!

- Andreea -

Rezultate

Gataaaaaa ! Am scapat! Bac-ul s-a dus cu tot cu emotii si stress!

Media e 9,06.

Insa fericirea nu dureaza mult pentru ca de azi incepe stressul admiterii de pe 22.07.2009. Doamne-ajuta si sper ca data viitoare cand postez sa o fac in calitate de studenta medicinista.

- Andreea -

Dupa prima saptamana

S-a incheiat prima saptamana de bacalaureat. Foarte bine, as putea spune Romana oral – 10, engleza oral – 10. La proba scrisa de limba romana am avut parte de niste subiecte destul de usoare, asa ca toti ne asteptam la note mari.

Urmeaza matematica (scris) – marti, chimie (scris) – miercuri si geografie (scris) – joi. Sper ca si a doua saptamana sa fie la fel de buna si sa trec cu bine de toate probele.

Ne mai citim, dupa rezultate!

Ultimul clopotel

Timp, incotro mergi? spre ce meleaguri noi grabit alergi? cum,  poti intr-o zi, sa schimbi in oameni mari niste copii?

Maine, 10 iunie 2009, va fi ultima zi in care clopotelul va mai suna pentru mine si colegii mei. Se va striga pentru ultima data catalogul, iar noi vom trai ultima zi in calitate de elevi. Va fi un moment emotionant, de maine vom intra in lumea celor mari, in vartejul vietii de adult. Am lacrimi in ochi numai cand ma gandesc…

Am sa revin maine cu detalii.

Update: A fost super fain, am ras, am povestit intamplari din cei 4 ani pertecuti impreuna, ne-am amintit (cu ajutorul doamnei diriginte care ne-a adus foile pe care noi in calsa a IXa am scris ganduri si sperante pentru viitor) de ceea ce ne doream sa devenim. Majoritatea nu si-au pastrat aceleasi planuri, in schimb eu de cand ma stiu am vrut sa dau la medicina.

Am crescut, ne-am maturizat, am spus adio adolescentei…

Some pictures, for fun…

- Andreea -

Ca de cand nu “am mai scris”, multa vreme a trecut…

Motto: Multe au fost, putine au ramas…

Am facut o gramada de lucruri in ultima perioada, am fost ocupata pana peste cap. Scoala aproape s-a terminat, toata lumea vorbeste de bac si bineinteles de banchet   la care eu una nu ma duc… da stiu ca nu e frumos din partea mea, dar credeti-ma ca noi nu am fost niciodata un colectiv unit si sincer nu  ar fi o idee buna sa pierd o noapte si sa nu ma distrez deloc. Voi face un chef  cu niste colegi mai apropiati si atat. Dar lasand distractia la o parte si vorbind despre examene, va pot spune ca stau binisor cu invatatul si cu lucratul variantelor. In ceea ce priveste admiterea sunt mult mai pregatita decat pentru bac, cu care nu ma stresez foarte tare avand in verdere ca nu imi trebuie media.

Azi am dat atestatul la engleza (l-am facut despre “Grey’s anatomy” :-”  ), care a fost super usor, in sesul ca eu am intrat printre ultimii din cauza ordinii alfabetice in care am fost ascultati si comisia era deja obosita, plictisita si cu chef de plecat acasa, drept urmare 10 a fost luat cu lejeritate. Pe 27 luna asta il dau si pe cel la informtica, sper sa treaca si el la fel de bine.

Saptamana trecuta am fost la facultate sa o vizitez, sa ma informez, cu ocazia portilor deschise. Mi-a placut extraodinar de mult atmosfera, cladirea, studentii, totul! A fost impulsul de care aveam nevoie pe ultima suta de metrii. Abia astept admiterea! UMF, pazea ca vin!!!

Sper sa mai am timp sa scriu pana pe 22 iunie cand incepe bac-ul, desi nu cred ca sunt sanse foarte mari.

- Andreea -

Ieri…azi…maine

Zilele astea am retrait sentimente vechi… nu placute… doar vechi. N-as fi vrut sa le retraiesc, dar cum viata e ca  roata care e rotunda si se invarte, rezultatul e mereu acelasi. Ma intreb ce s-ar intampla daca n-am avea speranta ca vor veni si zile cu soare…?

Atat… as mai scrie… mult… dar nu azi, nu acum… poate atunci cand amintirea va transforma sentimentele neplacute in ceva frumos ce-a fost odata…

- Andreea -

AntiPrimavara

Primavara care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci, suntem reci
Iarna ni-i pe veci…

- Andreea -

Inima de femeie

Ipoteza: Femeilor le place dulce… dar… oare cat de dulce?

“Iubeste si vei fi iubit!” spune un proverb vechi, dar pe cine ajungi sa iubesti si de cine vei fi iubit la randul tau nici un intelept nu a reusit sa spuna pana acum. Asa ca te trezesti intr-o dimineata insorita (sau asculti o melodie veche la o ora tarzie in noapte, prietenii stiu de ce ) si ralizezi ca iubesti, wow!!!… si pe deasupra mai esti si iubit… vai cat noroc s-a abatut asupra existentei tale! hi hi… sigur ca are un nume ceea ce ti se intampla, insa nu stiu daca “noroc” defineste cel mai bine acest lucru.

Da… te izbeste realitatea… Stai asa!?, zici, ca nu e noroc ? … e pedespsa… e chin… e viata… hmmm… si te gandesti de ce tocmai tu… apoi cauti raspunsuri, privesti in jur si brusc vezi ca nu esti singurul… toti sunt la fel… pana acum ai fost intr-adevar orb, ai fost singur desi te credeai norocos… nu, nu, nu… abia acum ai intrat in lumea reala, abia acum te-ai trezit din somn…

Ce-i de facut? Taci si mergi mai departe, preferi sa ramai orb si sa te concentrezi asupra altor lucruri? Sau deschizi ochii larg si spui lucrurilor pe nume?

Bineinteles ca n-ai destul curaj, asa ca deocamdata, taci… dar pana cand?

Asta e viata, dragii mei, asta inseamna sa existi… sa te intrebi, sa te chinui, sa te bucuri…

Concluzie: Femeile nu-s multumite niciodata… vrem ca EL sa arate bine, sa fie dur, dar sensibil in acelasi timp, sa fie serios, dar si cu simtul umorului, sa stie ce simtim fara sa fie prea insistent…

P.S.: Multumesc producatorului/producatoarei reclamelor de la “Magura”

P.P.S.: As putea continua articolul asta la nesfarsit, pe tema nemultumirilor si incertitudinilor unei femei… dar n-are rost… cu totii stim ca natura umana va ramane condusa de propriile legi nescrise si nu vom putea avea totul, niciodata ! doar ca… niciodata sa nu spui niciodata!

- Andreea -